#readwithme challenge
Dragi prieteni,
Demult nu mai citisem o carte buna. Iar cind spun "buna" ma refer la cartile din cauza carora ramine casa nearanjata iar eu cu stomacul gol, pentru ca prefer sa citesc decat sa fac altceva. Este adevarat ca de cind a aparut Oliver, mai rar imi permit luxul de a citi, iar cind o fac, cu siguranta citesc ceva interesant.
Iata asa, in putinul timp liber pe care il mai am, am descoperit "Zeita orezului" sau "The rice mother" precum se numeste originalul in limba engleza scrisa de Rani Manicka.
Uimitoare sau captivanta ar fi denumiri prea simple pentru aceasta carte. M-a atras din prima, pentru ca trateaza un subiect care ma intriga mult in ultima vreme, si anume viata femeilor in Asia. Acesta este unul dintre numeroasele teme care stau la baza romanului. De fapt, actiunea se desfasoara in Malaysia si este povestita de mai multe personaje, care fac toate parte dintr-o familie simpla. Acestea isi descriu durerile si bucuriile cu atata har, incit este practic imposibil sa nu le compatimesti atunci cind sufera. Totusi protagonista este Lakshmi, de la ea incepe toata actiunea, ea este radacina acestei familii si are o poveste de viata foarte complexa. Este o femeie puternica si frumoasa, care ca oricare dintre noi isi are puntele sale slabe.
Nu vreau sa descriu detaliat tot romanul, ci sa va spun ca m-a impresionat foarte mult. Am retrait toate momentele triste sau vesele cu sufletul la gura. Asteptam cu nerabdare sa aflu finalul.
Daca va place sa cititi romane care trateaza teme precum cultura asiatica, zeitati si superstitii, razboi si saracie, atunci aceasta cu siguranta este o carte pe care o veti aprecia.
Apropo, eu o am in format electronic in limba romana si pot sa o transmit oricui este interesat, cu conditia, sau mai bine zis speranta, ca o sa mi spuneti cum vi s-a parut.
Sper sa se gaseasca curiosi!
O zi buna va doresc,
Alina.
Demult nu mai citisem o carte buna. Iar cind spun "buna" ma refer la cartile din cauza carora ramine casa nearanjata iar eu cu stomacul gol, pentru ca prefer sa citesc decat sa fac altceva. Este adevarat ca de cind a aparut Oliver, mai rar imi permit luxul de a citi, iar cind o fac, cu siguranta citesc ceva interesant.
Iata asa, in putinul timp liber pe care il mai am, am descoperit "Zeita orezului" sau "The rice mother" precum se numeste originalul in limba engleza scrisa de Rani Manicka.Uimitoare sau captivanta ar fi denumiri prea simple pentru aceasta carte. M-a atras din prima, pentru ca trateaza un subiect care ma intriga mult in ultima vreme, si anume viata femeilor in Asia. Acesta este unul dintre numeroasele teme care stau la baza romanului. De fapt, actiunea se desfasoara in Malaysia si este povestita de mai multe personaje, care fac toate parte dintr-o familie simpla. Acestea isi descriu durerile si bucuriile cu atata har, incit este practic imposibil sa nu le compatimesti atunci cind sufera. Totusi protagonista este Lakshmi, de la ea incepe toata actiunea, ea este radacina acestei familii si are o poveste de viata foarte complexa. Este o femeie puternica si frumoasa, care ca oricare dintre noi isi are puntele sale slabe.
Nu vreau sa descriu detaliat tot romanul, ci sa va spun ca m-a impresionat foarte mult. Am retrait toate momentele triste sau vesele cu sufletul la gura. Asteptam cu nerabdare sa aflu finalul.
Daca va place sa cititi romane care trateaza teme precum cultura asiatica, zeitati si superstitii, razboi si saracie, atunci aceasta cu siguranta este o carte pe care o veti aprecia.
Apropo, eu o am in format electronic in limba romana si pot sa o transmit oricui este interesat, cu conditia, sau mai bine zis speranta, ca o sa mi spuneti cum vi s-a parut.
Sper sa se gaseasca curiosi!
O zi buna va doresc,
Alina.
Comments
Post a Comment